La vie de l’homme est éphémère On est qu’une étincelle sur terre.

  

EFEMERIDA

    Mare pacat ca unii artisti inzestrati cu talent si har de la Dumnezeu, odata ce incep sa aiba succes, sa fie admirati si aplaudati, pierd simtul realitatii , capul nu mai sta pe umeri, picioarele nu mai stau pe pamant , ifosele si aerele cresc direct proportional cu atentia care li se acorda si care, evident, li se datoreza in viziunea proprie. Laudat fie cel care reuseste sa ramana modest si indatoritor chiar si atunci cand ajunge in varf si este adulat. Ma inclin in fata artistului care stie sa ramana om si nu uita nici o clipa ca faima e la fel de efemera precum zapada mieilor .

   

EFECTE SECUNDARE -2013

Jude Law si Catherine Zeta Jones

"Efecte secundare" este cantecul de lebada al apreciatului regizor Steven Soderberg, dupa propriile declaratii. Este un film bun cu un inceput si sfarsit care seamana cu filmul lui Almodovar " Ce am facut sa merit asta?" si care se transforma in ceva foarte hitchcockian. Incepe ca un film extraordinar si apoi continua ca un film bun. Ca sa ma explic: o poveste despre abuzul de prescriptii si medicatii antidepresive in societatea moderna, este transformata dupa 45 de minute de catre scenaristul Scott Z. Burnes ( Contagion) intr-un banal thriller psihologic cu cateva accente sexuale. Rooney Mara o interpreteaza pe Emily, o newyorkeza care sufera de sindrom anxios depresiv. Dupa ce sotul ei , interpretat de Chaning Tatum si psihiatrul ei (Jude Law) se arata ingrijorati de starea sanatatii ei, este pusa pe tratament cu Ablixa; un medicament foarte nou care provoaca efecte secundare suparatoare. Sunt mai multe faze in desfasurarea intrigii care ar justifica titlul de "efecte secundare", dar ca orice film de Hitchock , este mai bine sa stiti cat mai putine despre actiunea filmului, ca sa nu stricam suspansul. Soderberg are abilitatea de a sublima un scenariu care nu e prea grozav in ceva consistent si captivant si asemeni lui Spielberg este unul din marii regizori care poate sa faca dintr-o idee banala , un film uluitor. Desi Rooney Mara interpreteaza personajul central, joaca fara greseala si convingator, acesta este filmul lui Jude Law. Cred ca aici atinge cea mai buna performanta a carierei sale. Prima jumatate este filmul lui Soderberg, iar a doua jumatate este a lui Law, exceptand o mica felie spre sfarsit data lui Catherine- Zeta-Jones. In concluzie, este un film remarcabil ca regie, joc si problematica atinsa in prima parte, un film care insa nu cred ca va avea succesul de public meritat pentru ca nu are destule impuscaturi, explozii si curse de masini .

I Give It A Year -2013

Rose Byrne si Rafe Spall

    Comedia romantica britanica s-a intors sub forma unei stralucite comedii scandaloase, care starneste hohote de ras, desi povestea in sine e cam slabuta. Regizorul filmului este Dan Mazer, producatorul filmelor care il au ca proagonist pe Sacha Baron Cohen : Borat , Bruno si Dictatorul. Intriga si caracterele sunt inconsistente, dar exista destul umor deocheat si comedie de situatii ca sa merite vazut. Distributia e remarcabila si actorii stiu cum sa fructifice la maxim  cel mai mic rol.

     Dupa primul minut in care vedem prea repede circumstantele in care s-au cunoscut si chimia dintre ei, asistam la cununia lui Josh (Rafe Spall din Life of Pi), un scriitor de mana a doua  si Nat (Rose Byrne din Bridesmaids), o ambitioasa carierista , un pic snoaba. Familia si  prietenii se intreaba in semisecret daca mariajul va dura. In lunile care urmeaza, prietenul lui Josh, Danny ( Steven Marchant din Movie 43), incearca sa-i distreze cu glume total deplasate, dar tensiunea in cuplul Naomi ( Minnie Driver) si Hugh ( Flemyng) le reaminteste mereu ce munca imensa presupune un mariaj.

      Dupa noua luni, Nat si Josh incep o terapie de cuplu in cadrul careia, psiholoaga (Olivia Coleman), ea insasi avand probleme mari cu partenerul, ii sfatuieste sa incerce sa reziste un an.  Josh se gandeste sa reannoade relatia cu fosta prietena ( Anna Faris), in timp ce Nat este coplesita de farmecele unui client sexy si elegant (Simon Baker din The Mentalist).

     In esenta filmul este un montaj de anecdote, povestea se invarte fara succes in scopul de a descrie relatii, deseori in cel mai grosolan mod posibil, aproape grobian, in timp ce personajele spun cele mai nepotrivite si socante lucruri in situatiile date.

  Exista multe scene care starnesc rasul cum ar fi o tentativa de sex in trei, sau un joc de-a mima, sau o vizita la socri cu vizionare de poze printre care se intampla sa apara si cele X-rated ( din care nu lipseste un gros-plan al penisului) din luna de miere. Avand in vedere filmografia lui Mazer, nici nu ne mira aceste glumite deocheate. Cei mai funny actori sunt Olivia Coleman, terapeuta si Minnie Driver care joaca rolul surorii lui Nat , cinica pesimista, acrita si resemnata in casnicie, ca intr-o pedeapsa meritata.

    Prin contrast, intriga in sine nu e deloc amuzanta. Spall si Byrne sunt sclipitori dar personajele lor devin progresiv antipatice in incercarea disperata de a ne convinge ca personajele lor nu se potrivesc impreuna si ne lasa un gust cam acrisor. Scenaristul-regizor Mazer se grabeste mai mult  catre urmatoarea gluma decat sa ne arate niste oameni care se lupta pentru casnicia lor. Este clar ca filmul vrea sa ne faca excusiv sa radem si sa nu ne puna la prea mare incercare mintea si inimile. O comedioara tocmai buna de weekend dar, atentie, nu este un film la care sa o duci pe mama soacra cand o scoti seara in oras . Dupa ce veti vedea acest film , va veti gandi de doua ori inainte de a arata socrilor i-pad-ul cu poze din luna de miere.