Aud ca se pune de un concurs cu tema: " ziua de 1 Aprilie" , iar premiul va fi un banner publicitar pe blogul lui Emil. Dragut din partea lui, dar nu ma tenteaza premiul propriu zis , pentru ca eu nu sun blogger " de meserie" , sunt blogger de duminica si scriu si eu cand sta muza pe capul meu si ma agaseaza cu insistentele ei. Nu scap pana nu ii dau satisfactie, asa ca nu am incotro si trebuie sa va spun cam care e treaba cu 1 Aprilie pentru mine. Emil ne sugera sa povestim ce tepe memorabile am dat sau am luat de Ziua Pacalelilor, dar trebuie sa-l dezamagesc si sa va spun ca niciodata nu am dat si nici nu am luat teapa de la nimeni. Poate am avut prieteni sau colegi prea seriosi, poate nu eram eu suficient de populara , poate aveau impresia ca nu tin la glume ? Habar nu am si nici nu mi-am pus aceasta problema pana nu mi-a zis Emil de articol. Sunt sigura ca toti bloggerii se vor intrece sa scrie care mai de care despre fazele cele mai tari, probabil multi vor inventa, de dragul artei si de dragul concurentei. As putea sa inventez si eu ceva, ceva extraordinar, dar probabil imi lipseste din celule gena responsabila cu spiritul de competitie. La sport intotdeauna treceam pe pile. Pacalita cu siguranta am fost si eu in scoala, in liceu, poate si in facultate, e o chestie pe care copiii si studentii o adora, dar trebuie sa recunosc ca nu imi mai amintesc si daca nu imi mai amintesc, inseamna ca nu a fost nimic notabil, cu atat mai mult, ceva de consemnat in scris pentru un concurs. Da, iata, scriu un articol very lame in care va marturisesc ca nu am amintiri funny , nu am amintiri de nici un fel legate de vreun 1 Aprilie al vietii mele. Singurul lucru care imi vine in cap cand spun 1 Aprilie, este un numar din revista PIF cu " poisson d'Avril", nerabdarea cu care asteptam sa vina numarul de aprilie al revistei in fiecare an si povestioara bunicii despre cum l-a pacalit ea pe bunicul de 1 Aprile 1925, imbracandu-se in pantaloni barbatesti, pantofi cu ghetre si stand in living cu ziarul deschis in fatza. Se spune ca femeile au mai mult memorie emotionala decat memorie practica si cred ca este adevarat , pentru ca eu imi amintesc cu precadere lucruri care m-au impresionat fie in bine, fie in rau si care m-au facut sa vibrez pe o frecventa care a intrat pentru totdeauna in rezonanta cu sufletul.
Inchei acest articol in care NU v-am povestit nici cum am pacalit, nici cum am fost pacalita, dezvaluindu-va dorinta mea secreta ca odata si odata , sa mi se intample si mie sa fiu pacalita atat de memorabil, atat de perfect si atat de frumos incat sa imi amintesc si peste 100 de ani. Va doresc o zi a pacalelilor cat mai plina de farse, de rasete si voie buna !
