marți, 15 iulie 2014

DRAGOSTEA DUREAZA 3 ANI

Ilinca Goia si Cristi Iacob
     "Dragostea dureaza trei ani", face parte dintr-o trilogie care a debutat cu "Memoriile unui tanar ticnit". Povestea trilogiei, Beigbeder o rezuma dezarmant de simplu: "in primul volum ma indragosteam, in al doilea ma insuram, in al treilea divortam si ma insuram din nou".Spectacolul e punerea in scena a cartii cu acelasi nume.
      Distributia : Cristi Iacob, Ilinca Goia, Gabriela Iacob,Vitalie Bichir, regia artistica si dramatizarea, Chris Simion. Autorul romanului omonim, Frederic Beigbeder, inceraca sa ne faca sa radem pe seama divortului si a problemelor sentimentale.
      Este un spectacol post modern, recomandat spectactorilor dezinhibati si lipsiti de prejudecati, un spectacol neconventional, care anuleaza limita dintre actori si spectatori. Cei care nu agreeaza gesturile vulgare si limbajul echivoc, ar fi bine sa nu se duca, pentru ca nu vor gusta umorul.
       Replica mea favorita a fost :"Adevărul este întotdeauna dezamăgitor, de aceea minte toată lumea."  
       Desigur ca in aceasta problema si anume a duratei in timp a sentimentului de dragoste, parerile vor fi impartite in functie de varsta, educatie, stare civila, background si experienta de viata. Tocmai de aceea piesa este foarte controversata, suscita foarte multe pareri si luari de atitudine, fiecare fiind CONVINS ca are dreptate, deoarece a trait sentimentul pe propria piele sub diverse forme. 
       Mi-as fi dorit sa vad spectacolul cu Adriana Trandafir in distributie, pentru ca ador aceasta actrita si are experienta scenica necesara pentru a interpreta rolul sotiei inselate, apoi distrusa, apoi vindicativa si in cele din urma complet refacuta si indiferenta, gata sa se arunce din nou in valtoarea seductiei si a jocului amoros. 
       Cristi Iacob este bun  in rolul eternului sot plictisit de monotonia mariajului, in cautare de noi si tari senzatii, in cautarea reafirmarii masculinitatii si a puterii de seductie. Mizeaza mult pe situatiile de cetatean turmentat, pentru a smulge hohote de ras si in final devine patetic in rol de divortat parasit si de amanta care se intoarce la sot dupa o aventura la Roma. 
       Gabriela Iacob, in rolul ispitei, are si fizic si atitudine potrivite, dar interpretarea rolului nu e chiar stralucita, un pic teapana si un pic artificiala, gen marioneta. Personajul ei, Alice, se foloseste de barbat ca de o jucarie erotica, il cearta cand devine prea serios sau prea indragostit , sau prea gelos, se eschiveaza de la declaratii sau situatii care ar implica-o sentimental. Evident ca deznodamantul nu ne ia prin surprindere, adica acel NU hotarat la cererea in casatorie din partea amantului insingurat si suferind patetic printre aburii alcoolului.
      Sunt unele scene care m-au facut sa rad in hohote, alte scene care m-au facut sa lacrimez si altele la care m-am plictisit. Pe alocuri umorul e fortat si pe alocuri frizeaza burlescul sau chiar clovneria ( Cristi Iacob). Se simte ca spectacolul a fost conceput ca sa placa tuturor categoriilor de spectatori, ca o petrecere la care pui toate genurile de muzica pentru a impaca toate gusturile si de ce nu, ca o petecere de divort la care nu trebuie sa lipsesti, pentru ca de la ea nu pleci beat, ci pleci mai intelept.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu