"Efecte secundare" este cantecul de lebada al apreciatului regizor Steven Soderberg, dupa propriile declaratii. Este un film bun cu un inceput si sfarsit care seamana cu filmul lui Almodovar " Ce am facut sa merit asta?" si care se transforma in ceva foarte hitchcockian. Incepe ca un film extraordinar si apoi continua ca un film bun. Ca sa ma explic: o poveste despre abuzul de prescriptii si medicatii antidepresive in societatea moderna, este transformata dupa 45 de minute de catre scenaristul Scott Z. Burnes ( Contagion) intr-un banal thriller psihologic cu cateva accente sexuale.
Rooney Mara o interpreteaza pe Emily, o newyorkeza care sufera de sindrom anxios depresiv. Dupa ce sotul ei , interpretat de Chaning Tatum si psihiatrul ei (Jude Law) se arata ingrijorati de starea sanatatii ei, este pusa pe tratament cu Ablixa; un medicament foarte nou care provoaca efecte secundare suparatoare. Sunt mai multe faze in desfasurarea intrigii care ar justifica titlul de "efecte secundare", dar ca orice film de Hitchock , este mai bine sa stiti cat mai putine despre actiunea filmului, ca sa nu stricam suspansul.
Soderberg are abilitatea de a sublima un scenariu care nu e prea grozav in ceva consistent si captivant si asemeni lui Spielberg este unul din marii regizori care poate sa faca dintr-o idee banala , un film uluitor.
Desi Rooney Mara interpreteaza personajul central, joaca fara greseala si convingator, acesta este filmul lui Jude Law. Cred ca aici atinge cea mai buna performanta a carierei sale. Prima jumatate este filmul lui Soderberg, iar a doua jumatate este a lui Law, exceptand o mica felie spre sfarsit data lui Catherine- Zeta-Jones.
In concluzie, este un film remarcabil ca regie, joc si problematica atinsa in prima parte, un film care insa nu cred ca va avea succesul de public meritat pentru ca nu are destule impuscaturi, explozii si curse de masini .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu