NU M-AM SCHIMBAT, SUNT TOT EU.

    Suntem indragostiti, suntem buni, minunati, plutim, zambim necontenit, suntem "drogati" si suntem "high", frumosi si sublimi. Suntem varianta ideala a celui care am fost inainte sa ne drogam cu substanta numita amor. Suntem atat de minunati incat nici noua nu ne vine sa credem ce am devenit. 
    Vine si ziua scadentei. Mai abrupt sau mai lin, mai neasteptat sau mai anticipat, dar totdeauna lasand acelasi gust: amar. Pe sufletul nostru revenit la starea initiala, numai cicatricea este singura care ne mai aminteste de cat de buni si de minunati eram. 

Dunarea la varsare la apus de soare

   Timpul trece, zi dupa zi si asemeni supravietuitorilor din lagarele naziste care, privind tatuajul de pe mana nu le vine sa creada prin ce au trecut, ca si cand totul ar fi fost un cosmar, tot asa vechii indragostiti privesc cicatricea si au impresia ca totul nu a fost decat un vis . S-a terminat, apele s-au retras, fluturii au murit, suntem noi insine din nou, reveniti la matca si viata curge iar linistit ca un fluviu prin vechea albie, netulburat. Cel de langa noi, daca mai este langa noi, intr-un acces de revolta iti poate reprosa : "te-ai schimbat, nu mai esti asa cum te-am cunoscut, nu stiu ce s-a intamplat " . Nu s-a intamplat nimic, de fapt. El abia acum il vede pe cel real, pe omul adevarat iesit din starea euforica si din poleiala stralucitoare pe care vremelnic a purtat-o.