După "Cea mai fericită fată din lume" şi "Film pentru prieteni", "Toată lumea din familia noastră" este cel de-al treilea lungmetraj al regizorului Radu Jude, singurul film romanesc prezent la festivalul de film de la Berlin in sectiunea Forum. Toata lumea din famlia noastra" e o drama de familie dezvoltata in jurul povestii unui tata care inceraca sa-si peteaca vacanta cu fiica lui prinsa in capcanele divortului parintilor ei. In rolul fetitei , Sofia Nicolaescu, actrita in varsta de 7 ani , revelatia peliculei.
Situatia din film spune multe despre ce inseamna un conflict, despre ce inseamna ca dragostea sa se amestece cu egoismul cel mai dizgratios, despre ce inseamna sa fii foarte prost.
Productia romano-olandeza lansata pe 6 aprilie in cinematografe ii mai are in distributie pe Serban Pavlu, Mihaela Sarbu, Tamara Buciuceanu, Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Gabriel Spahiu.
Marius este un bărbat în jur de 30 de ani, divorţat, locuind chiar in atelierul unde lucreaza ca tehnician dentar in niste conditii care sugereaza metaforic dezamagirea si indiferenta fata de propria persoana, delasarea si mizeria sufleteasca. Fiica sa de cinci ani, Sofia, locuieşte împreună cu fosta soţie, o femeie simpla, egoista, razbunatoare, motiv de adânci frustrări pentru Marius. În momentul în care bărbatul vrea să-şi ia fiica într-o scurtă vacanţă la mare in weekendul la care avea dreptul prin justitie, se dezlănţuie o avalanşă de probleme: copilul pare bolnav, mama nu a fost anunţată şi nici nu e acasă, iar actualul iubit al acesteia din urmă nu vrea cu niciun chip să-i lase să plece. Scene conflictuale intre fosti soti, fosta soacra si actual iubit al fostei se deruleaza intr-un crescendo mergand de la tensiune verbala pana la sechestrarea in apartament si violenta fizica la care fetita e obligata sa asiste derutata si speriata.
Ziua care a inceput cu speranta unei regasiri fericite se transforma progresiv intr-un cosmar teribil.
Personajul principal al acestui film este un om confuz. E un barbat care confunda dragostea cu egoismul, demnitatea cu inflexibilitatea, iar in esenta este un prost, asa cum suntem majoritatea dintre noi, un om care nu reuseste sa inteleaga ce e cu adevarat important si ce nu.
Scena în care tatăl şi fiica privesc de la balcon o înmormântare are, din punctul meu de vedere, o importanţă foarte mare în economia filmului, deşi nu are o motivaţie dramaturgică clară. Eu cred însa că oferă personajului (şi implicit, spectatorilor) un fel de unitate de masură. Mi se întâmplă foarte des ca, atunci când am o supărare, o teamă sau o altă problemă, să îmi amintesc că într-o bună zi voi muri, iar gândul la moarte, în mod paradoxal, topeşte emoţiile negative pentru că oferă un reper absolut. Raportate la moarte, zbaterile şi problemele noastre sunt absolut penibile. Evident că e imposibili să traieşti gândindu-te încontinuu la moarte, dar măcar din când în când trebuie să ne amintim de ea, pentru a ne trăi vieţile mai corect. Şi pentru a fi mai fericiţi.
Scena pe care se deruleaza drama de familie e un apartament cu multe uşi pe care personajele tot intră şi ies, ceea ce te duce puţin cu gândul la o piesă de teatru de bulevard, la o farsă frantuzească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu