Initial nu doream sa scriu nimic in legatura cu blog-meet-ul din 12 ianuarie, probabil din cauza mahmurelii de a doua zi, avand in vedere ca subsemnata a ajuns acasa in dimineata zilei de 13, dupa o zbantuiala de pomina in compania trupei de muzica live Popas. Dar usor, usor, vad ca m-am limpezit la creierii greu incercati de decibeli si mi-a venit cheful de scris si de comentat, mai als ca Emil e atat de nerabdator sa faca referiri si naiba mai stie ce , ca omul asta e plin de surprize :)). Din toata gashka de ieri eu nu cunosteam initial decat doua persoane: pe Emil si pe Ciprian din vedere de la Blog and Roll, in rest perfect-strangers , dar chestia asta mi s-a parut chiar o provocare. Ador sa fac cunostinte noi si stiu ca dintre cei care au plecat cand s-a spart gashka la ora 21, vor ramane foarte mirati de aceasta afirmatie a mea, avand in vedere ca am stat relativ izolata , nu am avut conversatii aprinse cu nimeni si nici la poze nu m-am inghesuit in "sufragerie". Poate unora le-am parut ciufuta la inceput si cu un aer superior dar realitatea este exact invers. Eram in faza de observare atenta a anturajului, trageam cu urechea la conversatiile din jur, pandeam reactii si ma amuzam de glumele si costumatiile pe care le-au imbracat simpaticii Neuron, Emil , Doru . Am fost dezamagita de faptul ca Doru s-a oprit din strigat catalogul, pentru ca asta era singura mea sansa ca sa aflu numele celor prezenti in lipsa unei persoane care sa ne faca cunostinta. O voce protestatara din off i-a taiat elanul binevoitor. Mi-am zis in sinea mea " hey, girl you're on your own now. Va trebui sa muncesti singura la socializare , ha, ha".
Am observat ca initial cand lumea era " neancalzita", s-au creat bisericute gen fete cu fete baieti cu baieti, sau pur si simplu bisericute intre cunoscuti; am ramas surprinsa ca un baiat venise cu laptop-ul la petrecere si se cufundase in el, altii se cufundasera in telefoane. Recunsosc foarte sincer ca dupa faza cu bisericutele, laptop-ul si mobilele care acaparau atentia excesiv de mult, mi-am cam pierdut speranta ca va fi ceva distractiv sau memorabil.
Irina m-a "cucerit" din prima clipa cu aerul ei de caprioara fragila si cu bunele intentii de a fi o fi gazda perfecta, desi evident ca eram intr-un loc unde nimeni nu era gazda propriu zis, toti eram musafiri. Ne-a servit plina de gratie si dezinvoltura cu piscoturi si a facut conversatie placuta cu toata lumea, inclusiv cu mine, " ciufutzika izolata" :)). De la George am primit un " manifest " si o cocarda, lucru care mi-a incalzit inima la gandul ca sentimentul patriotic nu s-a atrofiat la noua generatie si nu toti viseaza numai la cum sa se care mai repede din tara natala spre orizonturi cu sanse materiale mai mari. Da, romanii sunt frumosi, iar latura mea profund patriotica a fost coplesita de bucurie observand micile amanunte pe care le pregatisera noii mei prieteni.
Episodul neplacut al alungarii din camera rezervata de Emil pentru intreaga seara ( adica si dupa ora 21), nu a fost propriu zis o nenorocire, nu ne-a fost greu sa ne mutam catrafusele dintr-o parte intr-alta si sa ne inghesuim pe hol, nu sunt o fitzoasa, dar pe mine, personal, m-a deranjat lipsa totala de profesionalism a personalului din local si lipsa de respect si consideratie fata de aproximativ 30 de oameni care au fost practic evacuati la mijlocul petrecerii ca sa faca loc seriei a doua de musafiri platitori. Daca managerul stia ca de la ora 21 are un eveniment programat in camera respectiva, nu trebuia sa ne primeasca din capul locului, dar ei pur si simplu s-au lacomit si ne-au suprapus. " Lacomia strica omenia", cum se spune.
Comentariul meu negativ de pe pagina lor de facebook a fost sters, ceea ce iarasi denota o grava lipsa de fair-play . Nu ma consider hater daca imi exprim opinia fata de serviciile oferite de Open Pub, e dreptul fiecarui consumator sa faca lucrul acesta si chiar e indicat sa se intample asta.
Asaaaaaaaaa, deci iata-ne maziliti pe hol, cam jumatate din oameni, fie vazand ca nu sunt scaune suficiente, fie ca erau plictisiti, s-au retras. Intre timp am iesit si eu din faza de observatie pasiva, imi facusem o idee cat cat despre cum sta treaba , atmosfera devenise mai relaxata , bancurile si vorbele de duh veneau mult mai usor si inhibitiile firesti din faza de inceput a petrecerii disparusera. Se simtea in aer prezenta sugubeata a lui Bahus, muzica era buna, iar oamenii au inceput sa danseze. Uraaaaaaaa, au inceput sa danseze, atmosfera era super,uitaseram in sfrasit de exil, de laptop si de telefoane, blitzurile lui Cristi nu mai conteneau, dar euforia noastra a fost "nemilos secerata" de dojana chelneritei vadit nemultumita ca ii satateam in drum : " mai baieti, dar voi sunteti cam agitati " :)))))))))). Recunosc si imi fac autocritica. La faza asta m-a apucat un ras pantagruelic in loc sa ma patrund de remuscari . Da, oameni buni, am fost o gashka de groaza lumii. Adica dupa ce ca am avut tupeul sa NU terminam petrecerea la ora 21 si sa ne ducem frumos la nanutza, ne-am apucat sa mai si dansam pe hol ca ultimii agitati din pub.
Intre ora 21 si 23 timpul a trecut extrem de repede si placut, iar dupa " antreul dansant ", un fel de chill -out mai degraba, am continuat petrecerea intr-un loc unde nimeni nu se supara ca suntem agitati, ba chiar se bucura cand suntem agitati si anume in Spice.
Ca o concluzie as vrea sa spun ca nu imi pare deloc rau ca am participat, chiar ma simt onorata de noii mei prieteni Emil minunatul, Doru poetul, Irina caprioara , Cristi artistul si Victoras "cu toate blogurile" , super haios .
Cinefila inraita din mine ar putea spune chiar : " Louie, i think this is the beginning of a beautiful friendship" ;)
Aud ca se pune de un concurs cu tema: " ziua de 1 Aprilie" , iar premiul va fi un banner publicitar pe blogul lui Emil. Dragut din partea lui, dar nu ma tenteaza premiul propriu zis , pentru ca eu nu sun blogger " de meserie" , sunt blogger de duminica si scriu si eu cand sta muza pe capul meu si ma agaseaza cu insistentele ei. Nu scap pana nu ii dau satisfactie, asa ca nu am incotro si trebuie sa va spun cam care e treaba cu 1 Aprilie pentru mine. Emil ne sugera sa povestim ce tepe memorabile am dat sau am luat de Ziua Pacalelilor, dar trebuie sa-l dezamagesc si sa va spun ca niciodata nu am dat si nici nu am luat teapa de la nimeni. Poate am avut prieteni sau colegi prea seriosi, poate nu eram eu suficient de populara , poate aveau impresia ca nu tin la glume ? Habar nu am si nici nu mi-am pus aceasta problema pana nu mi-a zis Emil de articol. Sunt sigura ca toti bloggerii se vor intrece sa scrie care mai de care despre fazele cele mai tari, probabil multi vor inventa, de dragul artei si de dragul concurentei. As putea sa inventez si eu ceva, ceva extraordinar, dar probabil imi lipseste din celule gena responsabila cu spiritul de competitie. La sport intotdeauna treceam pe pile. Pacalita cu siguranta am fost si eu in scoala, in liceu, poate si in facultate, e o chestie pe care copiii si studentii o adora, dar trebuie sa recunosc ca nu imi mai amintesc si daca nu imi mai amintesc, inseamna ca nu a fost nimic notabil, cu atat mai mult, ceva de consemnat in scris pentru un concurs. Da, iata, scriu un articol very lame in care va marturisesc ca nu am amintiri funny , nu am amintiri de nici un fel legate de vreun 1 Aprilie al vietii mele. Singurul lucru care imi vine in cap cand spun 1 Aprilie, este un numar din revista PIF cu " poisson d'Avril", nerabdarea cu care asteptam sa vina numarul de aprilie al revistei in fiecare an si povestioara bunicii despre cum l-a pacalit ea pe bunicul de 1 Aprile 1925, imbracandu-se in pantaloni barbatesti, pantofi cu ghetre si stand in living cu ziarul deschis in fatza. Se spune ca femeile au mai mult memorie emotionala decat memorie practica si cred ca este adevarat , pentru ca eu imi amintesc cu precadere lucruri care m-au impresionat fie in bine, fie in rau si care m-au facut sa vibrez pe o frecventa care a intrat pentru totdeauna in rezonanta cu sufletul. 
