I Give It A Year -2013

Rose Byrne si Rafe Spall

    Comedia romantica britanica s-a intors sub forma unei stralucite comedii scandaloase, care starneste hohote de ras, desi povestea in sine e cam slabuta. Regizorul filmului este Dan Mazer, producatorul filmelor care il au ca proagonist pe Sacha Baron Cohen : Borat , Bruno si Dictatorul. Intriga si caracterele sunt inconsistente, dar exista destul umor deocheat si comedie de situatii ca sa merite vazut. Distributia e remarcabila si actorii stiu cum sa fructifice la maxim  cel mai mic rol.

     Dupa primul minut in care vedem prea repede circumstantele in care s-au cunoscut si chimia dintre ei, asistam la cununia lui Josh (Rafe Spall din Life of Pi), un scriitor de mana a doua  si Nat (Rose Byrne din Bridesmaids), o ambitioasa carierista , un pic snoaba. Familia si  prietenii se intreaba in semisecret daca mariajul va dura. In lunile care urmeaza, prietenul lui Josh, Danny ( Steven Marchant din Movie 43), incearca sa-i distreze cu glume total deplasate, dar tensiunea in cuplul Naomi ( Minnie Driver) si Hugh ( Flemyng) le reaminteste mereu ce munca imensa presupune un mariaj.

      Dupa noua luni, Nat si Josh incep o terapie de cuplu in cadrul careia, psiholoaga (Olivia Coleman), ea insasi avand probleme mari cu partenerul, ii sfatuieste sa incerce sa reziste un an.  Josh se gandeste sa reannoade relatia cu fosta prietena ( Anna Faris), in timp ce Nat este coplesita de farmecele unui client sexy si elegant (Simon Baker din The Mentalist).

     In esenta filmul este un montaj de anecdote, povestea se invarte fara succes in scopul de a descrie relatii, deseori in cel mai grosolan mod posibil, aproape grobian, in timp ce personajele spun cele mai nepotrivite si socante lucruri in situatiile date.

  Exista multe scene care starnesc rasul cum ar fi o tentativa de sex in trei, sau un joc de-a mima, sau o vizita la socri cu vizionare de poze printre care se intampla sa apara si cele X-rated ( din care nu lipseste un gros-plan al penisului) din luna de miere. Avand in vedere filmografia lui Mazer, nici nu ne mira aceste glumite deocheate. Cei mai funny actori sunt Olivia Coleman, terapeuta si Minnie Driver care joaca rolul surorii lui Nat , cinica pesimista, acrita si resemnata in casnicie, ca intr-o pedeapsa meritata.

    Prin contrast, intriga in sine nu e deloc amuzanta. Spall si Byrne sunt sclipitori dar personajele lor devin progresiv antipatice in incercarea disperata de a ne convinge ca personajele lor nu se potrivesc impreuna si ne lasa un gust cam acrisor. Scenaristul-regizor Mazer se grabeste mai mult  catre urmatoarea gluma decat sa ne arate niste oameni care se lupta pentru casnicia lor. Este clar ca filmul vrea sa ne faca excusiv sa radem si sa nu ne puna la prea mare incercare mintea si inimile. O comedioara tocmai buna de weekend dar, atentie, nu este un film la care sa o duci pe mama soacra cand o scoti seara in oras . Dupa ce veti vedea acest film , va veti gandi de doua ori inainte de a arata socrilor i-pad-ul cu poze din luna de miere.

BLOG MEET & CASABLANCA

  Initial nu doream sa scriu nimic in legatura cu blog-meet-ul din 12 ianuarie, probabil din cauza mahmurelii de a doua zi, avand in vedere ca subsemnata a ajuns acasa in dimineata zilei de 13, dupa o zbantuiala de pomina in compania trupei  de muzica live Popas. Dar usor, usor, vad ca m-am limpezit la creierii greu incercati de decibeli si mi-a venit cheful de scris si de comentat, mai als ca Emil e atat de nerabdator sa faca referiri si naiba mai stie  ce , ca omul asta e plin de surprize :)).  Din toata gashka de ieri eu nu cunosteam initial decat doua persoane: pe Emil  si pe Ciprian din vedere de la Blog and Roll, in rest perfect-strangers , dar chestia asta mi s-a parut chiar o provocare. Ador sa fac cunostinte noi si stiu ca dintre cei care au plecat cand s-a spart gashka la ora 21, vor ramane foarte mirati de aceasta afirmatie a mea, avand in vedere ca am stat relativ izolata , nu am avut conversatii aprinse cu nimeni si nici la poze nu m-am inghesuit in "sufragerie". Poate unora le-am parut ciufuta la inceput si cu un aer superior dar  realitatea este exact invers. Eram in faza de observare atenta a anturajului, trageam cu urechea la conversatiile din jur, pandeam reactii si ma  amuzam de glumele si costumatiile pe care le-au imbracat simpaticii Neuron, Emil , Doru . Am fost dezamagita de faptul ca Doru s-a oprit din strigat catalogul, pentru ca asta era singura mea sansa  ca sa aflu numele celor prezenti in lipsa unei persoane care sa ne faca cunostinta. O voce protestatara din off i-a taiat elanul binevoitor. Mi-am zis in sinea mea " hey, girl you're on your own now. Va trebui sa muncesti singura la socializare , ha, ha". 

     Am observat ca initial cand lumea era " neancalzita", s-au creat bisericute gen fete cu fete baieti cu baieti, sau pur si simplu bisericute intre cunoscuti; am ramas surprinsa ca un baiat venise cu laptop-ul la petrecere si se cufundase in el, altii se cufundasera in telefoane. Recunsosc foarte sincer ca dupa faza cu bisericutele, laptop-ul si mobilele care acaparau atentia excesiv de mult, mi-am cam pierdut speranta ca va fi ceva distractiv sau memorabil. 

     Irina m-a "cucerit" din prima clipa cu aerul ei de caprioara fragila si cu bunele intentii de a fi o fi gazda perfecta, desi evident ca eram intr-un loc unde nimeni nu era gazda propriu zis, toti eram musafiri. Ne-a servit plina de gratie si dezinvoltura cu piscoturi  si a facut conversatie placuta cu toata lumea, inclusiv cu mine, " ciufutzika izolata" :)).  De la George am primit un " manifest " si o cocarda, lucru care mi-a incalzit inima la gandul ca sentimentul patriotic nu s-a atrofiat la noua generatie si nu toti viseaza numai la cum sa se care mai repede din tara natala spre orizonturi cu sanse materiale mai mari. Da, romanii sunt frumosi, iar latura mea profund patriotica a fost coplesita de bucurie observand micile amanunte  pe care le pregatisera noii mei prieteni.

      Episodul neplacut al alungarii din camera rezervata de Emil pentru intreaga seara ( adica si dupa ora 21), nu a fost propriu zis o nenorocire, nu ne-a fost greu sa ne mutam catrafusele dintr-o parte intr-alta si sa ne inghesuim pe hol, nu sunt o fitzoasa, dar pe mine, personal, m-a deranjat lipsa totala de profesionalism a personalului din local si lipsa de respect si consideratie fata de aproximativ 30 de oameni care au fost practic evacuati la mijlocul petrecerii ca sa faca loc seriei a doua de musafiri platitori. Daca managerul stia ca de la ora 21 are un eveniment programat in camera respectiva, nu trebuia sa ne primeasca din capul locului, dar ei pur si simplu s-au lacomit si ne-au suprapus. " Lacomia strica omenia", cum se spune.

    Comentariul meu negativ de pe pagina lor de facebook a fost sters, ceea ce iarasi denota o grava lipsa de fair-play . Nu ma consider hater daca imi exprim opinia fata de serviciile oferite de Open Pub, e dreptul fiecarui consumator sa faca lucrul acesta si chiar e indicat sa se intample asta.

  Asaaaaaaaaa, deci iata-ne maziliti pe hol, cam jumatate din oameni, fie vazand ca nu sunt scaune suficiente, fie ca erau plictisiti, s-au retras. Intre timp am iesit si eu din faza de observatie pasiva, imi facusem o idee cat cat despre cum sta treaba , atmosfera devenise mai relaxata , bancurile si vorbele de duh veneau mult mai usor si inhibitiile firesti din faza de inceput a petrecerii disparusera. Se simtea in aer prezenta sugubeata a lui Bahus, muzica era buna, iar oamenii au inceput sa danseze. Uraaaaaaaa, au inceput sa danseze, atmosfera era super,uitaseram in sfrasit de exil, de laptop si de telefoane, blitzurile lui Cristi nu mai conteneau, dar euforia noastra a fost "nemilos secerata" de dojana chelneritei vadit nemultumita ca ii satateam in drum : " mai baieti, dar voi sunteti cam agitati " :)))))))))). Recunosc si imi fac autocritica. La faza asta m-a apucat un ras pantagruelic in loc sa ma patrund de remuscari . Da, oameni buni, am fost o gashka de groaza lumii. Adica dupa ce ca am avut tupeul sa NU terminam petrecerea la ora 21 si sa ne ducem frumos la nanutza, ne-am apucat sa mai si dansam pe hol ca ultimii agitati din pub. 

    Intre ora 21 si 23 timpul a trecut extrem de repede si placut, iar dupa " antreul dansant ", un fel de chill -out mai degraba, am continuat petrecerea intr-un loc unde nimeni nu se supara ca suntem agitati, ba chiar se bucura cand suntem agitati si anume in Spice. 

   Ca o concluzie as vrea  sa spun ca nu imi pare deloc rau ca am participat, chiar ma simt onorata de noii mei prieteni Emil minunatul, Doru poetul, Irina caprioara , Cristi artistul si Victoras  "cu toate blogurile" , super haios .

   Cinefila inraita din mine ar putea spune chiar : " Louie, i think this is the beginning of a beautiful friendship" ;)

    

Colindatorii de la Jukebox ne ofera in editia speciala de Craciun a Cronicii Carcotasilor, propria lor Editie Speciala.

BLOG AND ROLL- editia 2012

Intotdeauna evenimentele cu traditie sunt cele mai faine. Asta pentru ca de fiecare data cei care le organizeaza vor sa ridice stacheta, si atunci esti sigur ca o sa fie ceva nou. Ultima editie a Blog And Roll, un karaoke show cu bloggeri, a fost in 2008. Nu eram prin blogosfera la vremea aia, eram doar o cititoare si ma minunam cat de fain se distreaza oamenii astia .Dupa patru ani de pauza, iata ca apare Blog And Roll reloaded . Am zis insa ca anul asta trebuie sa particip si eu, nu neaparat pentru ca am o voce exceptionala cu care o sa dau concurenta pe spate, ci pentru ca vreau sa fac parte din traditie si vreau sa fiu alaturi de prietenii pe care mi i-am facut in ultimii 3 ani. Evenimentul a avut loc la Route 66 (fostul Coyote cu parul schimbat, dar naravul, ba), m-am hotarat in ultimul moment sa ma prezint, asa, la impuls. Sincer, conteaza prea putin ca nu am castigat, important este ca ne-am adunat toti impreuna si ne-am distrat de minune. S-au facut poze, s-a filmat....ce mai, a fost un eveniment de arhiva, cu atat mai mult cu cat a coincis cu ziua alegerilor parlamentare. Sa speram ca urmatoarea editie Blog and Roll, nu va astepta urmatoarele alegeri . Evenimentul acesta a marcat si relansarea site-ului CAT MUSIC (catmusic.ro) si lansarea unei aplicatii de mobil pentru iubitorii de karaoke, cu ajutorul careia iti poti exersa talentul(iOS | Android ). Concurentii au avut ocazia sa cante unele melodii alaturi de "consacratii" favoriti din trupe binecunoscute ( Voltaj, Mandinga, Jukebox), sau solisti ( Ruby, Mamasita) Aveti trei incercari la dispozitie ca sa ghiciti eu cu cine am optat sa cant a doua melodie din concurs :)). Cateva secvente semnificative din desfasurarea acestui moment blogo-muzical le puteti viziona aici : https://vimeo.com/refreshro Sper sa obtin si inregistrarile. Stand by.

Toata lumea din familia noastra (Romania-Olanda 2012)-critica de film

    După "Cea mai fericită fată din lume" şi "Film pentru prieteni", "Toată lumea din familia noastră" este cel de-al treilea lungmetraj al regizorului Radu Jude, singurul film romanesc prezent la festivalul de film de la Berlin in sectiunea Forum. Toata lumea din famlia noastra" e o drama de familie dezvoltata in jurul povestii unui tata care inceraca sa-si peteaca vacanta cu fiica lui prinsa in capcanele divortului parintilor ei. In rolul fetitei , Sofia Nicolaescu, actrita in varsta de 7 ani , revelatia peliculei.

    Situatia din film spune multe despre ce inseamna un conflict, despre ce inseamna ca dragostea sa se amestece cu egoismul cel mai dizgratios, despre ce inseamna sa fii foarte prost.

   Productia romano-olandeza lansata pe 6 aprilie in cinematografe ii mai are in distributie pe Serban Pavlu, Mihaela Sarbu, Tamara Buciuceanu, Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Gabriel Spahiu.

    Marius este un bărbat în jur de 30 de ani, divorţat, locuind chiar in atelierul unde lucreaza ca tehnician dentar in niste conditii care sugereaza metaforic dezamagirea si indiferenta fata de propria persoana, delasarea si mizeria sufleteasca. Fiica sa de cinci ani, Sofia, locuieşte împreună cu fosta soţie, o femeie simpla, egoista, razbunatoare, motiv de adânci frustrări pentru Marius. În momentul în care bărbatul vrea să-şi ia fiica într-o scurtă vacanţă la mare in weekendul la care avea dreptul prin justitie, se dezlănţuie o avalanşă de probleme: copilul pare bolnav, mama nu a fost anunţată şi nici nu e acasă, iar actualul iubit al acesteia din urmă nu vrea cu niciun chip să-i lase să plece. Scene conflictuale intre fosti soti, fosta soacra si actual iubit al fostei se deruleaza intr-un crescendo mergand de la tensiune verbala pana la sechestrarea in apartament si violenta fizica la care fetita e obligata sa asiste derutata si speriata. 

    Ziua care a inceput cu speranta unei regasiri fericite se transforma progresiv intr-un cosmar teribil.

    Personajul principal al acestui film este un om confuz. E un barbat care confunda dragostea cu egoismul, demnitatea cu inflexibilitatea, iar in esenta este un prost, asa cum suntem majoritatea dintre noi, un om care nu reuseste sa inteleaga ce e cu adevarat important si ce nu. 

      Scena în care tatăl şi fiica privesc de la balcon o înmormântare are, din punctul meu de vedere, o importanţă foarte mare în economia filmului, deşi nu are o motivaţie dramaturgică clară. Eu cred însa că oferă personajului (şi  implicit, spectatorilor) un fel de unitate de masură. Mi se întâmplă foarte des ca, atunci când am o supărare, o teamă sau o altă problemă, să îmi amintesc că într-o bună zi voi muri, iar gândul la moarte, în mod paradoxal, topeşte emoţiile negative pentru că oferă un reper absolut. Raportate la moarte, zbaterile şi problemele noastre sunt absolut penibile. Evident că e imposibili să traieşti gândindu-te încontinuu la moarte, dar măcar din când în când trebuie să ne amintim de ea, pentru a ne trăi vieţile mai corect. Şi pentru a fi mai fericiţi.

   Scena pe care se deruleaza drama de familie e un apartament cu multe uşi pe care personajele tot intră şi ies, ceea ce te duce puţin cu gândul la o piesă de teatru de bulevard, la o farsă frantuzească. 

Furia reprimata

" Picatura care a umplut paharul"- cu totii suntem familiarizati cu aceasta expresie si probabil ca unii dintre noi isi amintesc situatii cand au tot acumulat, ignorand sau trecand cu vederea anumite situatii neplacute, spunand ca doar de data asta accepta ceea ce s-a intamplat. Numai ca "doar de data asta" se transforma intr-un sir de evenimente in care scenariul s-a tot repetat, pana cand ceva, poate nesemnificativ alta data- "picatura", a determinat o criza in care furia s-a manifestat cu o forta neasteptata si neainteleasa de cei din jur. Furia reprimata este o bomba cu ceas.

Rock of Ages

  "Rock of Ages" este o combinatie intre "Xanadu" si " Footloose".  Luptatoarea morala conservatoare, Patricia Whitmore ( Catherine Zeta Jones) militeaza impotriva raului diavolesc al rock and roll-ului si incerca sa inchida un local de noapte cu traditie, aflat in dificultati financiare. Pe de alta parte ii avem pe dragalasii pustani care incearca sa se realizeze in show-business si sa salveze clubul de la faliment. Este destul de putin rock and roll veritabil in acest film, dar ceea ce deranjeaza mai mult este lipsa de suflet.

     Dragalasii pustani sunt Sherrie Christian (Julianne Hough) si Drew Boley (Diego Boneta). Patronii clubului " The Bourbon Room" sunt Dennis Dupree ( Alec Baldwin) si Lonny (Russel Brand). Dennis este un vechi prieten al starului rock, Stacee Jaxx ( Tom Cruise) . Jaxx este de acord sa dea o reprezentatie la clubul amicului sau, eveniment care ar trebui sa atraga un numar suficient de clienti pentru ca localul sa iasa din criza, dar managerul diabolic al lui Jaxx, Paul Gill, isi insuseste toate incasarile de la concert.

    Acest film fiind un musical, toata lumea canta si toate personajele principale canta destul de bine, dar exista un singur  profesionist printre ele, cu o voce potrivita pentru rock and roll si aceasta este Mary J.Blige.. Este cu mult peste nivelul celorlalti cand se desfasoara. Personajele Sherrie si Drew au voci pentru balade lente ca " Sister Christian" si " Waiting For a Girl Like You". Majoritatea melodiilor din acest film nu sunt rock and roll ci melodii pop si balade ca de exemplu“Can't Fight This Feeling” si “Every Rose Has its Thorn.” 

    Unul din avantajele de a face un musical-tonomat ca acesta este ca poti alege melodiile dintr-o larga varietate de hit-uri. Actiunea filmului e plasata in anii '80 si nu inteleg de ce realizatorii au ales tocmai piesa lui Jefferson Starship, “We Built This City,”piesa care a fost desemnata cea mai proasta melodie pop anilor '80 intr-un clasament din 2011. Ca in majoritatea musical-urilor, povestea este mai slaba decat melodiile. Povestea de dragoste dintre Sherrie Christian and Drew Boley e bine conturata, dar celelalte legaturi romantice din film nu sunt convingatoare. Personajele par ma degraba sa joace o farsa, o comedie burlesca, decat sa se abandoneze unei trairi romantice. In aceste legaturi nu pare sa fie nici un sentiment adevarat .  In loc sa intareasca actiunea filmului, aceste povesti par sa aiba rolul de a umple spatiul dintre cantece, iar actiunea in ansamblul ei oscileaza intre farsa si romantism, fara sa se hotarasca in ce parte sa o ia.

   Tom Cruise in rolul lui Jaxx este cel mai interesant personaj. El se presupune a fi un sex simbol intre doua varste, dar mie mi s-a parut mai degraba misterios. Orientarea sexuala a lui Tom Cruise face obiectul multor speculatii la Hollywood. Exista o analogie intre actorul Tom Cruise si personajul interpretat de el aici in sensul ca exista o permanenta discordanta intre persoana publica si eu-l sau interior, tensiune care strabate fiecare scena in care apare.

   Russel Brand specializat in personaje odioase si scandaloase, aici realizeaza un caracter chiar placut.

    Alec Baldwin, in rolul unui personaj decrepit, cam forteaza nota pana la punctul de a deveni infiorator. Pasionatii rock-ului cu siguranta vor fi dezamagiti de acest film siropos in care personajele canta pe strada in autobuz sau pe balcon, balade pop.

    Exista un singur motiv pentru care ar trebui sa vedeti acest film : rolul secundar jucat magistral de Tom Cruise care a salvat un film mediocru . Spectacolul oferit de actor este magnific. Purtand o bandana semnatura Axl Rose, eclipseaza toate celelelate personaje, este sclipitor, carismatic, decadent dar sarmant si scandalos avand are acea aura de baiat rau care le face pe toate fetele sa cada la picioarele lui, desi lasa impresia ca nu asta isi doreste de fapt,ci mai degraba se lasa dus de val si de obligatia de a-si pastra o imagine de idol-sex-simbol care nu se mai potriveste cu ceea ce simte in forul sau interior.  Pot spune cu mana pe inima ca in acest film Tom Cruise really rocks.