Romantismul pe retelele de socializare.

    O femeie nu trebuie sa faca  sex cu alt barbat pentru a-si insela iubitul. Astazi, datorita retelelor de socializare, termenul de "infidelitate" capata un nou inteles. Granita dintre prietenia platonica si iubirea romantica e foarte usor de trecut si femeile nici nu realizeaza cand au trecut-o. Apropierea emotionala se transforma in dependenta romantica. Acest tip de infidelitate, barbatilor li se pare de neanteles, aproape hilara. Pentru ei, vizualul si palpabilul sunt pe primul loc in declansarea unei atractii, tocmai de aceea ei inchid ochii cu usurinta la faptul ca o femeie chatuieste zi de zi cu acelasi barbat, atata vreme cat relatia se pastreaza in domeniul strict virtual. 
   Pentru o femeie, celebrele versuri " Il vede azi, il vede mani, astfel dorinta-i gata" ar suna cam asa : " Ii spune ceva azi, ii spune multe mani, astfel dorinta-i gata". Dorinta e gata pentru ca intre timp pot apare si fantasmele .
   Vremea scrisoricilor parfumate a apus de mult, dar oamenii au ramas in esenta aceiasi. Numai tehnologia a avansat si acum trebuie sa avem grija ca aceasta tehnologie superinvaziva sa nu ne afecteze sau sa ne strice lucrurile bune si trainice din viata noastra. 
  

SERBAN HUIDU a revenit pe blog reluaind gluma golaneasca de la Cronica Carcotasilor- Kiss FM

  

8 Martie 2011

   Serban Huidu a revenit pe blog dupa o pauza de 6 luni cu articolul: " M-am intors on-line". Nu sunt nici "ziarist de doi bani", nici "hater profesionist", sunt un om de pe strada, care se intampla sa fie un mare fan al emisiunii TV CronicaCarcotasilor inca de la inceputuri, de acum 13 ani si un ascultator ocazional (in masina) al emisiunii radio matinale cu acelasi nume de la Kiss FM. Nu inteleg de ce realizatorul radio-TV pe care il admir dealtfel, a tinut mortis sa reia in postarea de revenire pe blog o secventa inregistrata din emisiunea de ieri. Nu-i face cinste .      
    Ozana Barabancea a fost o femeie obeza, o stie toata lumea. Obezitatea este o BOALA , la fel ca diabetul sau alte tulburari de metabolism, studiate si tratate de medici specializati in boli de nutritie si metabolism. Aceasta femeie a facut eforturi URIASE sa slabasca 40 de kilograme si acum se lupta in continuare sa se mentina la greutatea actuala. Merita tot respectul si admiratia noastra pentru vointa de fier si pentru tenacitate. Bravo Ozana ! Cui nu-i place cum arata la piscina, nu are decat sa nu se uite . Nu se face misto de un om bolnav, cu atat mai mult de un om bolnav care se chinuie sa se faca bine prin numeroase sacrificii. Am ascultat atent inregistrarea. Mihai Gainusa i-a ridicat lui Serban la plasa cu remarca " am mai vazut asa ceva pe National Geographic", iar Serban a luat-o din zbor si a punctat cu cinism si dispret " da, o balena esuata". Astea sunt glume ieftine golanesti, in lipsa de inspiratie, iar pentru faptul ca Ozana a refuzat sa se coboare si sa comenteze aceasta "gluma" are din nou respectul si admiratia mea. Ozana nu e Oana Zavoranu si nu va fi niciodata. De Serban Huidu nu a facut NIMENI misto in ziua cand s-a intors la munca pe 8 Martie 2011 in platou la Cronica Carcotasilor, dupa accidentul la schi, desi era vizibil pentru oricine ca nu era restabilit complet din punct de vedere neurologic. Toata lumea, inclusiv eu, l-a imbratisat si l-a felicitat pentru rapida recuperare si pentru curajul de a-si relua activitatea profesionala in emisiunea pe care el a lansat-o acum 13 ani si care face inca parte din viata lui. Din partea mea un sincer " Bine ai revenit pe blog ! ". 

CAND A FOST 1 APRILIE ?

  Aud ca se pune de un concurs cu tema: " ziua de 1 Aprilie" , iar premiul va fi un banner publicitar pe blogul lui Emil. Dragut din partea lui, dar nu ma tenteaza premiul propriu zis  , pentru ca eu nu sun blogger " de meserie" , sunt blogger de duminica si scriu si eu cand sta muza pe capul meu si ma agaseaza cu insistentele ei. Nu scap pana nu ii dau satisfactie, asa ca nu am incotro si trebuie sa va spun cam care e treaba cu 1 Aprilie pentru mine. Emil ne sugera sa povestim ce tepe memorabile am dat sau am luat de Ziua Pacalelilor, dar trebuie sa-l dezamagesc si sa va spun ca niciodata nu am dat si nici nu am luat teapa de la nimeni. Poate am avut prieteni sau colegi prea seriosi, poate nu eram eu suficient de populara , poate aveau impresia ca nu tin la glume ? Habar nu am si nici nu mi-am pus aceasta problema pana nu mi-a zis Emil de articol. Sunt sigura ca toti bloggerii se vor intrece sa scrie care mai de care despre fazele cele mai tari, probabil multi vor inventa, de dragul artei si de dragul concurentei. As putea sa inventez si eu ceva, ceva extraordinar, dar probabil imi lipseste din celule gena responsabila cu spiritul de competitie. La sport intotdeauna treceam pe pile. Pacalita cu siguranta am fost si eu in scoala, in liceu, poate si in facultate, e o chestie pe care copiii si studentii o adora, dar trebuie sa recunosc  ca nu imi mai amintesc si daca nu imi mai amintesc, inseamna ca nu a fost nimic notabil, cu atat mai mult, ceva de consemnat in scris pentru un concurs. Da, iata, scriu un articol very lame in care va marturisesc ca nu am amintiri funny , nu am amintiri de nici un fel legate de vreun 1 Aprilie al vietii mele. Singurul lucru care imi vine in cap cand spun 1 Aprilie, este un numar din revista PIF cu " poisson d'Avril", nerabdarea cu care asteptam sa vina numarul de aprilie al revistei in fiecare an si povestioara bunicii despre cum l-a pacalit ea pe bunicul de 1 Aprile 1925, imbracandu-se in pantaloni barbatesti, pantofi cu ghetre si stand in living cu ziarul deschis in fatza. Se spune ca femeile au mai mult memorie emotionala decat memorie practica si cred ca este adevarat , pentru ca eu imi amintesc cu precadere lucruri care m-au impresionat fie in bine, fie in rau si care m-au facut sa vibrez pe o frecventa care a intrat pentru totdeauna in rezonanta  cu sufletul. 

     Inchei acest articol in care NU v-am povestit nici cum am pacalit, nici cum am fost pacalita, dezvaluindu-va dorinta mea secreta ca odata si odata , sa mi se intample si mie sa fiu pacalita atat de memorabil, atat de perfect si atat de frumos incat sa imi amintesc si peste 100 de ani.  Va doresc o zi a pacalelilor cat mai plina de farse, de rasete si voie buna !

La vie de l’homme est éphémère On est qu’une étincelle sur terre.

  

EFEMERIDA

    Mare pacat ca unii artisti inzestrati cu talent si har de la Dumnezeu, odata ce incep sa aiba succes, sa fie admirati si aplaudati, pierd simtul realitatii , capul nu mai sta pe umeri, picioarele nu mai stau pe pamant , ifosele si aerele cresc direct proportional cu atentia care li se acorda si care, evident, li se datoreza in viziunea proprie. Laudat fie cel care reuseste sa ramana modest si indatoritor chiar si atunci cand ajunge in varf si este adulat. Ma inclin in fata artistului care stie sa ramana om si nu uita nici o clipa ca faima e la fel de efemera precum zapada mieilor .

   

EFECTE SECUNDARE -2013

Jude Law si Catherine Zeta Jones

"Efecte secundare" este cantecul de lebada al apreciatului regizor Steven Soderberg, dupa propriile declaratii. Este un film bun cu un inceput si sfarsit care seamana cu filmul lui Almodovar " Ce am facut sa merit asta?" si care se transforma in ceva foarte hitchcockian. Incepe ca un film extraordinar si apoi continua ca un film bun. Ca sa ma explic: o poveste despre abuzul de prescriptii si medicatii antidepresive in societatea moderna, este transformata dupa 45 de minute de catre scenaristul Scott Z. Burnes ( Contagion) intr-un banal thriller psihologic cu cateva accente sexuale. Rooney Mara o interpreteaza pe Emily, o newyorkeza care sufera de sindrom anxios depresiv. Dupa ce sotul ei , interpretat de Chaning Tatum si psihiatrul ei (Jude Law) se arata ingrijorati de starea sanatatii ei, este pusa pe tratament cu Ablixa; un medicament foarte nou care provoaca efecte secundare suparatoare. Sunt mai multe faze in desfasurarea intrigii care ar justifica titlul de "efecte secundare", dar ca orice film de Hitchock , este mai bine sa stiti cat mai putine despre actiunea filmului, ca sa nu stricam suspansul. Soderberg are abilitatea de a sublima un scenariu care nu e prea grozav in ceva consistent si captivant si asemeni lui Spielberg este unul din marii regizori care poate sa faca dintr-o idee banala , un film uluitor. Desi Rooney Mara interpreteaza personajul central, joaca fara greseala si convingator, acesta este filmul lui Jude Law. Cred ca aici atinge cea mai buna performanta a carierei sale. Prima jumatate este filmul lui Soderberg, iar a doua jumatate este a lui Law, exceptand o mica felie spre sfarsit data lui Catherine- Zeta-Jones. In concluzie, este un film remarcabil ca regie, joc si problematica atinsa in prima parte, un film care insa nu cred ca va avea succesul de public meritat pentru ca nu are destule impuscaturi, explozii si curse de masini .

I Give It A Year -2013

Rose Byrne si Rafe Spall

    Comedia romantica britanica s-a intors sub forma unei stralucite comedii scandaloase, care starneste hohote de ras, desi povestea in sine e cam slabuta. Regizorul filmului este Dan Mazer, producatorul filmelor care il au ca proagonist pe Sacha Baron Cohen : Borat , Bruno si Dictatorul. Intriga si caracterele sunt inconsistente, dar exista destul umor deocheat si comedie de situatii ca sa merite vazut. Distributia e remarcabila si actorii stiu cum sa fructifice la maxim  cel mai mic rol.

     Dupa primul minut in care vedem prea repede circumstantele in care s-au cunoscut si chimia dintre ei, asistam la cununia lui Josh (Rafe Spall din Life of Pi), un scriitor de mana a doua  si Nat (Rose Byrne din Bridesmaids), o ambitioasa carierista , un pic snoaba. Familia si  prietenii se intreaba in semisecret daca mariajul va dura. In lunile care urmeaza, prietenul lui Josh, Danny ( Steven Marchant din Movie 43), incearca sa-i distreze cu glume total deplasate, dar tensiunea in cuplul Naomi ( Minnie Driver) si Hugh ( Flemyng) le reaminteste mereu ce munca imensa presupune un mariaj.

      Dupa noua luni, Nat si Josh incep o terapie de cuplu in cadrul careia, psiholoaga (Olivia Coleman), ea insasi avand probleme mari cu partenerul, ii sfatuieste sa incerce sa reziste un an.  Josh se gandeste sa reannoade relatia cu fosta prietena ( Anna Faris), in timp ce Nat este coplesita de farmecele unui client sexy si elegant (Simon Baker din The Mentalist).

     In esenta filmul este un montaj de anecdote, povestea se invarte fara succes in scopul de a descrie relatii, deseori in cel mai grosolan mod posibil, aproape grobian, in timp ce personajele spun cele mai nepotrivite si socante lucruri in situatiile date.

  Exista multe scene care starnesc rasul cum ar fi o tentativa de sex in trei, sau un joc de-a mima, sau o vizita la socri cu vizionare de poze printre care se intampla sa apara si cele X-rated ( din care nu lipseste un gros-plan al penisului) din luna de miere. Avand in vedere filmografia lui Mazer, nici nu ne mira aceste glumite deocheate. Cei mai funny actori sunt Olivia Coleman, terapeuta si Minnie Driver care joaca rolul surorii lui Nat , cinica pesimista, acrita si resemnata in casnicie, ca intr-o pedeapsa meritata.

    Prin contrast, intriga in sine nu e deloc amuzanta. Spall si Byrne sunt sclipitori dar personajele lor devin progresiv antipatice in incercarea disperata de a ne convinge ca personajele lor nu se potrivesc impreuna si ne lasa un gust cam acrisor. Scenaristul-regizor Mazer se grabeste mai mult  catre urmatoarea gluma decat sa ne arate niste oameni care se lupta pentru casnicia lor. Este clar ca filmul vrea sa ne faca excusiv sa radem si sa nu ne puna la prea mare incercare mintea si inimile. O comedioara tocmai buna de weekend dar, atentie, nu este un film la care sa o duci pe mama soacra cand o scoti seara in oras . Dupa ce veti vedea acest film , va veti gandi de doua ori inainte de a arata socrilor i-pad-ul cu poze din luna de miere.

BLOG MEET & CASABLANCA

  Initial nu doream sa scriu nimic in legatura cu blog-meet-ul din 12 ianuarie, probabil din cauza mahmurelii de a doua zi, avand in vedere ca subsemnata a ajuns acasa in dimineata zilei de 13, dupa o zbantuiala de pomina in compania trupei  de muzica live Popas. Dar usor, usor, vad ca m-am limpezit la creierii greu incercati de decibeli si mi-a venit cheful de scris si de comentat, mai als ca Emil e atat de nerabdator sa faca referiri si naiba mai stie  ce , ca omul asta e plin de surprize :)).  Din toata gashka de ieri eu nu cunosteam initial decat doua persoane: pe Emil  si pe Ciprian din vedere de la Blog and Roll, in rest perfect-strangers , dar chestia asta mi s-a parut chiar o provocare. Ador sa fac cunostinte noi si stiu ca dintre cei care au plecat cand s-a spart gashka la ora 21, vor ramane foarte mirati de aceasta afirmatie a mea, avand in vedere ca am stat relativ izolata , nu am avut conversatii aprinse cu nimeni si nici la poze nu m-am inghesuit in "sufragerie". Poate unora le-am parut ciufuta la inceput si cu un aer superior dar  realitatea este exact invers. Eram in faza de observare atenta a anturajului, trageam cu urechea la conversatiile din jur, pandeam reactii si ma  amuzam de glumele si costumatiile pe care le-au imbracat simpaticii Neuron, Emil , Doru . Am fost dezamagita de faptul ca Doru s-a oprit din strigat catalogul, pentru ca asta era singura mea sansa  ca sa aflu numele celor prezenti in lipsa unei persoane care sa ne faca cunostinta. O voce protestatara din off i-a taiat elanul binevoitor. Mi-am zis in sinea mea " hey, girl you're on your own now. Va trebui sa muncesti singura la socializare , ha, ha". 

     Am observat ca initial cand lumea era " neancalzita", s-au creat bisericute gen fete cu fete baieti cu baieti, sau pur si simplu bisericute intre cunoscuti; am ramas surprinsa ca un baiat venise cu laptop-ul la petrecere si se cufundase in el, altii se cufundasera in telefoane. Recunsosc foarte sincer ca dupa faza cu bisericutele, laptop-ul si mobilele care acaparau atentia excesiv de mult, mi-am cam pierdut speranta ca va fi ceva distractiv sau memorabil. 

     Irina m-a "cucerit" din prima clipa cu aerul ei de caprioara fragila si cu bunele intentii de a fi o fi gazda perfecta, desi evident ca eram intr-un loc unde nimeni nu era gazda propriu zis, toti eram musafiri. Ne-a servit plina de gratie si dezinvoltura cu piscoturi  si a facut conversatie placuta cu toata lumea, inclusiv cu mine, " ciufutzika izolata" :)).  De la George am primit un " manifest " si o cocarda, lucru care mi-a incalzit inima la gandul ca sentimentul patriotic nu s-a atrofiat la noua generatie si nu toti viseaza numai la cum sa se care mai repede din tara natala spre orizonturi cu sanse materiale mai mari. Da, romanii sunt frumosi, iar latura mea profund patriotica a fost coplesita de bucurie observand micile amanunte  pe care le pregatisera noii mei prieteni.

      Episodul neplacut al alungarii din camera rezervata de Emil pentru intreaga seara ( adica si dupa ora 21), nu a fost propriu zis o nenorocire, nu ne-a fost greu sa ne mutam catrafusele dintr-o parte intr-alta si sa ne inghesuim pe hol, nu sunt o fitzoasa, dar pe mine, personal, m-a deranjat lipsa totala de profesionalism a personalului din local si lipsa de respect si consideratie fata de aproximativ 30 de oameni care au fost practic evacuati la mijlocul petrecerii ca sa faca loc seriei a doua de musafiri platitori. Daca managerul stia ca de la ora 21 are un eveniment programat in camera respectiva, nu trebuia sa ne primeasca din capul locului, dar ei pur si simplu s-au lacomit si ne-au suprapus. " Lacomia strica omenia", cum se spune.

    Comentariul meu negativ de pe pagina lor de facebook a fost sters, ceea ce iarasi denota o grava lipsa de fair-play . Nu ma consider hater daca imi exprim opinia fata de serviciile oferite de Open Pub, e dreptul fiecarui consumator sa faca lucrul acesta si chiar e indicat sa se intample asta.

  Asaaaaaaaaa, deci iata-ne maziliti pe hol, cam jumatate din oameni, fie vazand ca nu sunt scaune suficiente, fie ca erau plictisiti, s-au retras. Intre timp am iesit si eu din faza de observatie pasiva, imi facusem o idee cat cat despre cum sta treaba , atmosfera devenise mai relaxata , bancurile si vorbele de duh veneau mult mai usor si inhibitiile firesti din faza de inceput a petrecerii disparusera. Se simtea in aer prezenta sugubeata a lui Bahus, muzica era buna, iar oamenii au inceput sa danseze. Uraaaaaaaa, au inceput sa danseze, atmosfera era super,uitaseram in sfrasit de exil, de laptop si de telefoane, blitzurile lui Cristi nu mai conteneau, dar euforia noastra a fost "nemilos secerata" de dojana chelneritei vadit nemultumita ca ii satateam in drum : " mai baieti, dar voi sunteti cam agitati " :)))))))))). Recunosc si imi fac autocritica. La faza asta m-a apucat un ras pantagruelic in loc sa ma patrund de remuscari . Da, oameni buni, am fost o gashka de groaza lumii. Adica dupa ce ca am avut tupeul sa NU terminam petrecerea la ora 21 si sa ne ducem frumos la nanutza, ne-am apucat sa mai si dansam pe hol ca ultimii agitati din pub. 

    Intre ora 21 si 23 timpul a trecut extrem de repede si placut, iar dupa " antreul dansant ", un fel de chill -out mai degraba, am continuat petrecerea intr-un loc unde nimeni nu se supara ca suntem agitati, ba chiar se bucura cand suntem agitati si anume in Spice. 

   Ca o concluzie as vrea  sa spun ca nu imi pare deloc rau ca am participat, chiar ma simt onorata de noii mei prieteni Emil minunatul, Doru poetul, Irina caprioara , Cristi artistul si Victoras  "cu toate blogurile" , super haios .

   Cinefila inraita din mine ar putea spune chiar : " Louie, i think this is the beginning of a beautiful friendship" ;)